Am realizat ca am ce iar trebui unui om! Am o familie care ma iubeste,o am pe mama care se lupta ca sa imi fie mie bine,sa nu duc lipsa de ceva,am singurii oameni care ar putea sa ma iubeasca fara limite si fara sa vrea ceva de la mine,am prieteni. Acum cateva zile stateam si ma gandeam cum e sa nu ai lucrurile astea si inca nu pot sa realizez,nu m-as vede fara astea,nu as exista...sunt altii care nu au parinti sau prieteni si se chinuie saracii de ei prin tot felu` de orfelinate cu tot felul de oameni iar ei nu simt caldura mamei,ei nu stiu ce-i aia un "te iubesc" spus cu sinceritate si glas tremurand,dar eu stiu, (si ce fac?) imi bat joc de ce am,nu pretuiesc...probabil o sa spui ca daca scriu toate astea mi-am dat seama unde am gresit si asta inseamna ca ii respect! Da,ii respect,ii iubesc,sunt fintele care imi usureaza viata dar mie imi place sa merg pe rute ocolitoare...
Promit ca o sa schimb lucrurile astea,
o sa respect ce am,caci nu multi au ce am eu !
p.s :
Frumos din partea ta:) Mai bine mai tarziu decat niciodata:D
RăspundețiȘtergere